Această carte, irisul sălbatic de Louise Gluck, l-am luat din bibliotecă pentru că era pe raftul proeminent unde lasă o selecție de cărți. Am luat-o fără să cunosc autoarea și fără să știu că a fost laureată a premiului Nobel. După două lecturi mi-a plăcut foarte mult, deși ca să mă bucur cu adevărat cred că ar trebui să-i mai dau câteva.
Ediția și autorul (Louise Glück)
Ediție bilingvă, care este întotdeauna apreciată, din Colecția Poetry Viewer Colecția Poetry Viewer a editurii vizualizator de cărți, dar mi-e dor că are note. Cu traducere de Andrés Catalán.
Louise Glück, o poetă născută la New York în 1943, a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 2020, iar Irisul sălbatic se presupune că este cea mai ambițioasă lucrare poetică a ei. A fost distins cu Premiul Pulitzer pentru poezie în 1993.
Când am început să-l citesc, mi-a adus aminte de patru cvartete de T.S. Eliot. Nu din cauza stilului poeziei, care nu este asemănător. Glück este mult mai clar, mai curat și mai concis decât Eliot ale cărui poezii sunt mai lungi, mai complicate și mai complexe. Dar elementele pe care le folosesc sunt similare.
Acele grădini în stil englezesc. Referirea la plante, ușa către grădină și multe alte elemente care apar în cele două culegeri de poezii.
Dacă vă place poezia, consultați recenzia noastră despre Itaca din Cavafis.
Structura cărții.
Culegerea de poezii este povestită în 3 voci narative. Uneori o persoană ne vorbește, în altele Dumnezeu ne vorbește și alții, se pare că narațiunea vine din plantele și elementele grădinii. Și toate aceste voci interacționează între ele. Plantele vorbesc oamenilor și lui Dumnezeu, oamenii mai ales cu Dumnezeu, și despre dorințele lor, problemele lor și Dumnezeu, mai presus de toate, se plânge de ființa umană.
Recitirea culegerii de poezii mi-a redat o narațiune internă pe care nu o văzusem prima dată. O conversație ascunsă între vocile narative. Una dintre poeziile despre persoane vorbește despre violete, iar următoarea poezie este despre violete, vorbind, personificat, dându-și punctul de vedere al plantelor asupra unui anumit subiect.
Din cele 53 de poezii din carte, 16 sunt povestite de plante, 23 de oameni și 14 de Dumnezeu. M-am uitat in ordinea in care a aparut fiecare, sa vad daca a urmat un tipar, dar nu. Nu par să urmeze nicio ordine stabilită. Păcat, mi-ar fi plăcut o asemenea descoperire.
Poezii Irisul sălbatic
Tratează teme recurente: Dumnezeu, moarte, singurătate,...
Cartea începe cu poezia El iris Salvaje unde un iris, un crin, ne vorbește și ne explică nașterea.
Es terrible sobrevivir
como una conciencia
enterrada en la tierra oscura
It is terrible to survive
as consciousness
buried in the dark earth
Îmi plac mai ales poeziile în care vocea naratorului este Dumnezeu. Pentru că îl arată ca pe un Dumnezeu, trufaș, care se milă de oameni, care nu înțeleg nimic, care nu sunt capabili să facă nimic bine. Și-au pierdut sufletul.
În Harvest, vorbește despre moarte.
Me duele pensaros en pasado…
…
Ah, pequeñuelos, qué poco sutiles sois:
es ese al mismo tiempo el don y la tortura.
…
cuántas veces debo destruir mi propia creación
para enseñaros
que vuestro castigo es este:
con un solo gesto os entregué a la vez el tiempo y el paraíso.
It grieves me to think of you in the past–
…
Ah, little ones, how unsubtle you are:
it si at once the gift and the torment.
…
how many times must I destroy my own creation
to teach you
this is your punishment:
with one gesture I established you
in time and in paradise.
entre vosotros, entre toda vuestra especie, para que yo
pueda reconoceros, igual que el azul intenso
caracteriza a la escila silvestre, el blanco
a la violeta.
between you, among all your kind, for me
to know you, as deep blue
marks the wild scilla, white
the wood violet.
mientras juntas tus grandes manos,
a ti que con toda tu grandeza lo ignoras
todo de la naturaleza del alma,
que es la de no morir nunca: pobre dios tiste,
o nunca has tenido una
o no la perdiste nunca.
clasping your great hands,
in all your greatness knowing
nothing of the soul’s nature,
which is never to die: poor sad god,
either your never have one
or your necer lose one.
La un moment dat. Când citiți confortabil, câteva rânduri schimbă întreg sensul poeziei. Îl hrănesc cu viață și cu o reflecție neașteptată. Un exemplu clar, care nu va fi surprinzător scos din context este:
¿o acaso la cuestión fue siempre
continuar sin ninguna señal?
Or was the point always
to continue without a sign?
Recursos
- În acest legătură Puteți asculta în engleză poezia care deschide volumul și dă titlul cărții, El iris Salvaje.
